Spiridon Popescu în limba spaniolă
| Traducere de poeta Carmen BULZAN | |
| Poetul Poetul este singurul pieton care nu poate fi obligat să țină cont de culorile semaforului. El poate traversa când îl taie capul, pe orice culoare. Agenții de circulație au primit ordin să nu-l fluiere, iar mașinile au fost dotate cu niște aparate speciale, programate să le frâneze brusc atunci când se apropie la o distanță amenințătoare de el. Dacă vreun agent mai orgolios se încăpățânează și vrea să-l trateze ca pe toți ceilalți, intervine imediat opinia publică: „Lasă-l, domnule, ce-ai cu el? Nu vezi că-i poet?” De aceea, poetul este insul cel mai punctual: ajunge întotdeauna la întâlnirea cu moartea, fără să aibă întârziere nici măcar un minut. | El poeta El Poeta es el único peatón que no puede ser obligado a tener en cuenta de los colores del semáforo. Él puede cruzar cuando se le dé la gana, por cualquier color. A los agentes de tránsito se les ordenó no aclamarlo, y los coches fueron equipados con algunos aparados especiales, programados a enfrenar bruscamente cuando se acercan a una distancia crítica a él. Si algún agente más orgulloso persiste y quiere tratarlo como al resto de la gente, inmediatamente interviene la opinión pública: Déjelo, señor, ¿que tiene con él? ¿No ve que es poeta?” Por eso, el poeta es el tipo más puntual: llega siempre a la encuentro con la muerte, sin tener ni un solo minuto de retraso. |
| Doamne, dacă-mi ești prieten Doamne, dacă-mi ești prieten, Cum te lauzi la toți sfinții, Dă-i în scris poruncă morții Să-mi ia calul, nu părinții. Doamne, dacă-mi ești prieten, N-asculta de toți zurliii, Dă-i în scris poruncă morții Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi ești prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morții Să-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi ești prieten, Cum susții în gura mare, Moaie-ți tocul în cerneală Și-nainte de culcare, Dă-i în scris poruncă morții, Când și-o ascuții pumnalul, Să-l înfigă-n mine, Doamne, Și să lase-n viață calul! | Dios mío, si Tú eres mi amigo Dios mío, si Tú eres mi amigo, Como a santos te enfades, Dale orden a la muerte: ¡SI!, caballo, ¡NO!, mis padres. Dios mío, si Tú eres mi amigo, No escuches a los locos, Dale orden a la muerte: ¡SI!, caballo, ¡NO!, mis hijos. Dios mío, si Tú eres mi amigo, No envenenes mi destino, Dale orden a la muerte: ¡SI!, caballo, ¡NO!, cariño. Dios mío, si Tú eres mi amigo Como sueles decir, Pon la pluma en la tinta Pero antes de dormir, Dale orden a la muerte, Cuando prepare el fallo, Cosecharme con guadaña Y déjemelo en paz caballo. |
| Aproape sonet Ajunsă-n pragul morții, tristețea mea mi-a spus: „De vrei să-ți meargă bine-n poezie, Ferește-te cât poți de bucurie, Căci pe acolo versuri bune nu-s”. Am încercat să o privesc de „sus” Și să ignor povața ei târzie, Dar, când văzui că slova mi-i lălâie, Și-ntre poeți sunt doar un biet intrus, Mă mâniai. Și-n marea mea trufie Mă răzbunai cumplit pe bucurie, Trăgând cu pușca-n ea ca-ntr-un fazan. Nu cred c-o răpuneam (fir-ar să fie!) De nu mă ajuta cu dibăcie Și ea: tristețea unui prunc orfan. | Casi soneto Llegada cerca de la muerte, mi tristeza me dice así: “Si quieres que te vaya bien en poesía, Cuídate cómo puedes de la alegría, Porque versos buenos no hay por allí”. Traté de mirarla “desde arriba” y decidí A ignorar sus consejos por lejanía Pero, cuando vi que mi verso no se puede leía Y entre poetas soy un intruso pobre, volví A enojarme. Y en mi arrogancia que tenía, Me vengué terriblemente con la alegría, Disparándola con un arma, como a un faisáno. No creo que la habría matado (¡maldito sea día!) Si no me hubiera ayudado con la maestría También ella: la tristeza de un niño huérfano. |
Se pot citi toate poeziile aici 
Cenaclul Columna Târgu-Jiu 